Vă urez ca încercările să aibă finaluri fericite, necazurile să rămână în urmă, visurile să vi se împlinească iar zilele să vă fie luminate de speranţă în fiecare zi a noului an.
LA MULŢI ANI 2012!
vineri, 30 decembrie 2011
miercuri, 28 decembrie 2011
vineri, 23 decembrie 2011
joi, 22 decembrie 2011
vineri, 16 decembrie 2011
joi, 15 decembrie 2011
miercuri, 14 decembrie 2011
INCHEIEREA CAMPANIEI ,,RECICLEAZA SI SCOALA TE PREMIAZA,,
 |
 |
| Free slideshow design customized with Smilebox |
marți, 13 decembrie 2011
duminică, 11 decembrie 2011
joi, 8 decembrie 2011
UN POET IN DEVENIRE
Doresc să-l felicit pe elevul Raul Soare pentru poeziile create, se simte că este un sensibil şi a pus foarte mult suflet în creaţiile sale.MULŢUMESC, Raul!
CLASA MEA
Raul Soare
În clasa în care am învăţat
Trebuie să avem curat!
Băncile să le păstrăm,
Bucurie noi avem!
Un gunoi de e pe jos
Credeţi că e de folos?
Nu e greu să îl ridici
Doar suntem nişte furnici!
Florile să le iubim
Le udăm şi le îngrijim
Vin piticii în urma noastră
Şi o să înveţe de la noi
Cum trebuie să arate o clasă
De copii frumoşi , vioi!
DOAMNA ÎNVĂŢĂTOARE
RAUL SOARE
Doamna mea e minunată,
Veselă şi ordonată
Ea m-ajută mă înţelege,
Toate relele le drege!
E o floare minunată!
De la stele e lăsată
O iubesc şi-mi pare rău
Când o supăr tot mereu!
CLASA MEA
Raul Soare
În clasa în care am învăţat
Trebuie să avem curat!
Băncile să le păstrăm,
Bucurie noi avem!
Un gunoi de e pe jos
Credeţi că e de folos?
Nu e greu să îl ridici
Doar suntem nişte furnici!
Florile să le iubim
Le udăm şi le îngrijim
Vin piticii în urma noastră
Şi o să înveţe de la noi
Cum trebuie să arate o clasă
De copii frumoşi , vioi!
DOAMNA ÎNVĂŢĂTOARE
RAUL SOARE
Doamna mea e minunată,
Veselă şi ordonată
Ea m-ajută mă înţelege,
Toate relele le drege!
E o floare minunată!
De la stele e lăsată
O iubesc şi-mi pare rău
Când o supăr tot mereu!
marți, 6 decembrie 2011
TRUPA DE TEATRU DE PAPUSI INCEPE REPREZENTATIILE CU PIESA ,,SANIA LUI MOS CRACIUN,,
 |
|
| This digital greeting card generated with Smilebox |
luni, 5 decembrie 2011
SUNT CEI MAI CEI SI MA MANDRESC CU EI!
 |
|
| Customize your own photo slideshow Azi 5 dec. 2011 elevii mei au realizat un blazon cu ceea ce apreciaza, se mandresc referitor la clasa, colegi, doamnele si domnii profesori.Am fost profund emotionata de cat de sinceri si obiectivi au fost.Va multumesc tuturor pentru sinceritate ! |
duminică, 4 decembrie 2011
marți, 29 noiembrie 2011
joi, 24 noiembrie 2011
PREMIEREA POVESTII ETWINNING
 |
|
| Create a newsletter |
CLS A IV –A C
Şcoala Generală Nr. 2 Codlea, Braşov
Prof. Cătălina Velişcu
Erau odată două fetiţe, una din România, Maria, şi una din Turcia,Fatih. Ele au aceeaşi vârstă 10 ani şi sunt captivate de jocul cu marionete şi de confecţionarea lor.Împărăteasa marionetelor, Împărăţia Sa Marionela, s-a gândit să le facă cunoştinţă şi să le dea o comoară, pentru că sunt atât de talentate în arta confecţionării şi mânuirii de marionete.
Într-o zi a trimis una din marionete, Marioneţica care i-a vorbit Mariei:
-Maria,vrei să călătorim împreună să-ţi arăt cea mai de preţ comoară?
Fetiţa mirată a întrebat:
-Unde să călătorim ?
-Pentru început am să te duc să cunoşti o fetiţă din Turcia care iubeşte marionetele ca şi tine.
Au plecat în Turcia cu balonul zburător, aici Maria a fost tare bucuroasă, a cunoscut marionetele făcute de copiii turci, a participat la o paradă a marionetelor, a cunoscut costumul popular turcesc şi i s-a prezentat o piesă de teatru.Şi Fatih s-a bucurat pentru că Maria i-a prezentat marionetele ei, şcoala , clasa şi obiceiurile din România.
La început s-au înţeles ceva mai greu pentru nici una nici cealaltă nu stăpânea foarte bine limba engleză, dar până la urmă s-au descurcat.
Cele două fetiţe împreună cu marionetele lor dragi au plecat mai departe în Polonia, aici au cunoscut-o pe Katarzyna.Cele trei s-au împrietenit repede, au împărtăşit metode şi tehnici de a confecţiona marionete.După ce au aflat lucruri interesante despre oraşul, şcoala şi clasa Katarzynei s-au hotărât să plece mai departe împreună.
Au ajuns în Anglia unde l-au cunoscut pe Michael şi marionetele lui.
Au aflat şi aici multe lucruri interesante, cum e şcoala, cum se desfăşoară cursurile, obiceiurile lor, dar cel mai important noi tehnici de confecţionare a marionetelor.După vizionarea unei piese de teatru au plecat împreună în Bulgaria, unde au cunoscut-o pe Marinka, o fetiţă mai micuţă, ea era la grădiniţă.
Ea a fost tare uimită de marionetele celorlaltor fetiţe mai mari şi de tehnicile utilizate, dar şi ea le-a arătat fetelor nişte marionete drăguţe pe degete.Şi aici au aflat multe informaţii despre grădiniţă, oraş şi ţară.
-Acum veţi cunoaşte ultimul copil şi o să descoperiţi împreună comoara! Spuse una dintre marionete.
Au ajuns în Italia unde l-au cunoscut pe Leonardo, un băieţel care i-a primit cu mare bucurie invitându-i la un carnaval împreună cu toate marionetele care s-au împrietenit şi ele!
-Dar unde e comoara?a întrebat Maria.
-Comoara este prietenia voastră,este răsplata pentru talentul vostru în arta confecţionării şi mânuirii marionetelor!
Copiii şi-au dat seama ce prietenie frumoasă au legat prin intermediul marionetelor, cât de diferiţi dar egali sunt şi cât de mult şi-au îmbogăţit cunoştinţele.
Au construit împreună o marionetă uriaşă, care prin intermediul prieteniei lor trainice a luat viaţă.
MACHETA SCOLII REALIZATA DE DELIA PENTRU CONCURSUL SCOALA MEA
 |
|
| Free printable calendar generated with Smilebox |
miercuri, 23 noiembrie 2011
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
COMPUNERI ALE FLUTURASILOR
VISUL MEU
ANCA F.
Aseară am fost la prietena mea, Sabina şi am rămas să dorm la ea.La miezul nopţii am început să spunem poveşti de groază..Când am adormitam visat că eram singură într-un cimitir vechi şi auzeam fel de fel de voci şi mă simţeam urmărită...Deodată a ieşit o creatură din pământ şi m-a speriat tare!
Când m-am trezit am hotărât cu prietena mea să nu mai spunem poveşti de groază niciodată la miezul nopţii.
UNICORNI DIN LUMEA MAGICĂ
ALEXANDRA P.
Afost odată ca niciodată un palat mare cu nişte unicorni de diverse culori. Cel albastru se numea Eli, cel roz Iulia, un pui mov Elena şi unul alb Cleopatra.
Într-o zi regina a anunţat că fuseseră atacaţi de balaurul cu şapte capete.
Unicornii s-au unit , au luptat şi au câştigat nu numai datorită puterii ci şi a sufletului bun.
Oricine are suflet bun şi munceşte are mereu de câştigat.
AZORICĂ ŞI MIŢI
IULIA M.
Azorică şi Miţi erau un câine şi o pisică.ÎntotdeaunaAzorică lătra la Miţi şi o fugărea.
Într-o zi stăpâna a plecat în vecini iar Miţi a tot alergat un şoricel dar fără să-l prindă şi în final a luat o gustare.
Azorică, cel care o urmărea mereu, văzând a lătrat atât de tare că a chemat stăpâna care a pedepsit pisica.
LA ŢARĂ
DAVID P.
Împreună cu părinţii mei ne-am hotărât să mergem la ţară.
Acolo am văzut vaci, capre, oi, porci şi cai.Bunicii şi părinţii mei duceau animalele la păscut iar noi copiii mergeam la scăldat la Argeş.
Acolo toată lumea se spală cu apă de la fântână, dorm devreme seara pentru a fi buni de muncă a doua zi şi toţi muncesc mult.
După terminarea vacanţei cu greu ne-am despărţit de acele locuri minunate şi de acel aer proaspăt şi curat.
LA SĂNIUŞ
RĂZVAN M.
Era o zi frumoasă de iarnă. Împreună cu familia şi cu nişte prieteni am mers în poiană la săniuş.
Când am ajuns era aşa de aglomerat că am crezut că n-o să-mi placă.
Odată ce am intrat pe pârtie mi-a plăcut era distractiv.
Mama mi-a zis să evit aglomeraţiile şi aşa am făcut.
Mai târziu am văzut că doi copii s-au accidentat datorită aglomeraţiei.
Apoi am fost cu telecabina, de unde am admirat peisajul.
Către seară ne-am întors acasă.
Nu am să uit niciodată acele clipe frumoase!
Am învăţat că trebuie să ne ascultăm părinţii.
ANCA F.
Aseară am fost la prietena mea, Sabina şi am rămas să dorm la ea.La miezul nopţii am început să spunem poveşti de groază..Când am adormitam visat că eram singură într-un cimitir vechi şi auzeam fel de fel de voci şi mă simţeam urmărită...Deodată a ieşit o creatură din pământ şi m-a speriat tare!
Când m-am trezit am hotărât cu prietena mea să nu mai spunem poveşti de groază niciodată la miezul nopţii.
UNICORNI DIN LUMEA MAGICĂ
ALEXANDRA P.
Afost odată ca niciodată un palat mare cu nişte unicorni de diverse culori. Cel albastru se numea Eli, cel roz Iulia, un pui mov Elena şi unul alb Cleopatra.
Într-o zi regina a anunţat că fuseseră atacaţi de balaurul cu şapte capete.
Unicornii s-au unit , au luptat şi au câştigat nu numai datorită puterii ci şi a sufletului bun.
Oricine are suflet bun şi munceşte are mereu de câştigat.
AZORICĂ ŞI MIŢI
IULIA M.
Azorică şi Miţi erau un câine şi o pisică.ÎntotdeaunaAzorică lătra la Miţi şi o fugărea.
Într-o zi stăpâna a plecat în vecini iar Miţi a tot alergat un şoricel dar fără să-l prindă şi în final a luat o gustare.
Azorică, cel care o urmărea mereu, văzând a lătrat atât de tare că a chemat stăpâna care a pedepsit pisica.
LA ŢARĂ
DAVID P.
Împreună cu părinţii mei ne-am hotărât să mergem la ţară.
Acolo am văzut vaci, capre, oi, porci şi cai.Bunicii şi părinţii mei duceau animalele la păscut iar noi copiii mergeam la scăldat la Argeş.
Acolo toată lumea se spală cu apă de la fântână, dorm devreme seara pentru a fi buni de muncă a doua zi şi toţi muncesc mult.
După terminarea vacanţei cu greu ne-am despărţit de acele locuri minunate şi de acel aer proaspăt şi curat.
LA SĂNIUŞ
RĂZVAN M.
Era o zi frumoasă de iarnă. Împreună cu familia şi cu nişte prieteni am mers în poiană la săniuş.
Când am ajuns era aşa de aglomerat că am crezut că n-o să-mi placă.
Odată ce am intrat pe pârtie mi-a plăcut era distractiv.
Mama mi-a zis să evit aglomeraţiile şi aşa am făcut.
Mai târziu am văzut că doi copii s-au accidentat datorită aglomeraţiei.
Apoi am fost cu telecabina, de unde am admirat peisajul.
Către seară ne-am întors acasă.
Nu am să uit niciodată acele clipe frumoase!
Am învăţat că trebuie să ne ascultăm părinţii.
duminică, 13 noiembrie 2011
POVESTEA TANGRAMULUI
Povestea tangramului
A fost odată un mare împărat care avea un fiu. Şi era tare supărat că fiuuil său nu-i plăcea nicio jucărie. Mulţi meşteri învăţaţi au venit la palat pentru a-i făuri jucării, care mai de care mai minunată, dar copilul se plictisea foarte repede de fiecare dintre ele.
În vremurile acelea de demult, pe un tărâm îndepărtat trăia un mare mag. Era cel mai buni dintre magi. Avea viclenia unei vulpi, înţelepciunea unui vultur şi memoria unui elefant. Auzise şi el de copilul care nu râdea. Într-o zi a părăsit căsuţa sa umilă şi a plecat spre palat. Avea de făcut un drum lung şi greu.
Şi a mers magul până a ajuns la un deşert mare. Fiind un mag înţelept, ştia că nu poate traversa singur deşertul. A făcut rost de o cămilă şi l-a traversat.
După o vreme ajunse la o apă mare. Ştia că nu o poate traversa decât cu o barcă. Şi-a făcut rost de una şi a ajuns în siguranţă la mal.
După o vreme a ajuns la palat. El a spus împăratului că are pentru fiul său o jucărie şi a scos din geantă un pătrat de hârtie. La începu,t împăratul a fost foarte mirat, nu înţelegea cum te poţi distra cu un pătrat de hârtie. Magul a tăiat repede pătratul în mai multe bucăţele. Acum avea 7 forme, nu doar una: două triunghiuri mari, unul mijlociu, două triunghiuri mici, un paralelogram şi un pătrat. Apoi a început să-i spună povestea călătoriei sale, arătându-i toate acestea cu ajutorul tanurilor. Copilul a fost impresionat şi a început să se joace.
De atunci copilul este foarte preocupat ca să aranjeze piesele. În câteva zile împăratul a declarat jucăria simbolul palatului.
Şi aşa s-a născut tangramul.
A fost odată un mare împărat care avea un fiu. Şi era tare supărat că fiuuil său nu-i plăcea nicio jucărie. Mulţi meşteri învăţaţi au venit la palat pentru a-i făuri jucării, care mai de care mai minunată, dar copilul se plictisea foarte repede de fiecare dintre ele.
În vremurile acelea de demult, pe un tărâm îndepărtat trăia un mare mag. Era cel mai buni dintre magi. Avea viclenia unei vulpi, înţelepciunea unui vultur şi memoria unui elefant. Auzise şi el de copilul care nu râdea. Într-o zi a părăsit căsuţa sa umilă şi a plecat spre palat. Avea de făcut un drum lung şi greu.
Şi a mers magul până a ajuns la un deşert mare. Fiind un mag înţelept, ştia că nu poate traversa singur deşertul. A făcut rost de o cămilă şi l-a traversat.
După o vreme ajunse la o apă mare. Ştia că nu o poate traversa decât cu o barcă. Şi-a făcut rost de una şi a ajuns în siguranţă la mal.
După o vreme a ajuns la palat. El a spus împăratului că are pentru fiul său o jucărie şi a scos din geantă un pătrat de hârtie. La începu,t împăratul a fost foarte mirat, nu înţelegea cum te poţi distra cu un pătrat de hârtie. Magul a tăiat repede pătratul în mai multe bucăţele. Acum avea 7 forme, nu doar una: două triunghiuri mari, unul mijlociu, două triunghiuri mici, un paralelogram şi un pătrat. Apoi a început să-i spună povestea călătoriei sale, arătându-i toate acestea cu ajutorul tanurilor. Copilul a fost impresionat şi a început să se joace.
De atunci copilul este foarte preocupat ca să aranjeze piesele. În câteva zile împăratul a declarat jucăria simbolul palatului.
Şi aşa s-a născut tangramul.
COMPUNERI, COMPUNERI
COMPUNERI,COMPUNERI….
PE PLANETA URACULUS
ALEX B.
Erau odată ca niciodată trei prieteni:Alex, Dragoş şi Răzvan.Ei au hotărât să meargă pe planeta Uraculus dar nu ştiau cum. Alex a zis să facă o rachetă, Dragoş a vrut să facă un lift, dar Răzvan a avut o idee straşnică să construiască o praştie pe care să o arunce până pe Uraculus.Zis şi făcut!
Ajunşi pe Uraculus au găsit un mini-bar cu fel de fel de sucuri, jocuri video şi tot ce vrei, dar nu era o planetă lipsită de inamici!
Inamicii celor de pe planeta Uraculus erau cranienii, care aveau rachete, nave de luptă şi un robot.Şi eroii noştri aveau rachete şi arme invincibile, oare cine va câştiga?
Uraculus avea doi răniţi, dar cranienii aveau cinci răniţi şi opt morţi.
În cele din urmă Alex a direcţionat o rachetă care a distrus Nava-mamă a cranienilor şi a scăpat planeta Uraculus de inamici.
Ei au învăţat că prietenia este cea mai preţioasă.
IERTAREA
ANITA B.
Zăpada se aşternuse ca un covor alb.Eu cu Rareş, Tobias, Edina şi Iulia ne jucam bucuroşi ,,Roata norocului,, .Deodată, Rareş ne acuză pe toţi că trişăm.Noi ne-am supărat iar Tobias l-a invitat afară la răcoare pe Rareş să-I mai treacă..
Eu le-am zis că ar fi bines ă-l iertăm pentru că este un băiat bun, să-I dăm încă o şansă.
L-am chemat , a venit şi şi-a cerut scuze dându-şi seama că a greşit.
Noi l-am iertat şi de atunci toţi am învăţat că e bines ă-I iertăm pe cei care greşesc.
TRISTEŢE ŞI BUCURIE
ANA-MARIA B.
Într-o zi când am venit de la şcoală, Vlăduţ nu mai era acasă.Am aflat de la mama că l-au luat la un centru.M-am speriat tare, puteam fi eu în locul lui...Am fost trişti toţi.
De ziua mea am fost să-l vizităm, ni s-a părut trist..
După un timp am reuşit să-l luăm într-o vizită la noi, ne-am bucurat tare!
Îl iubim tare!
Eu nu vreau să plec de la mama!
O POVESTE
NAOMI N.
Odată un motan singuratic care locuia pe străzi a fost găzduit de un copil care i-a dat numele Oullfy. Acum motanul trăia bine dar într-o zi a apărut un câine.
Motanul s-a îngrijorat că toată dragostea copilului va fi direcţionată spre câine.
Dar copilul a ştiut să-i iubească pe amândoi şi iată cum o pisică şi un căţel s-au împrietenit.
JOCUL CEL NOU
MARIA D.
Într-o zi ploioasă Irina nu ştia ce să facă.Nu putea să se ducă nici afară, să se joace, nici prietenii ei să vină la ea.
Privind pe fereastră deodată vede un porumbel pe nume Dodo.Văzând-o tristă o învaţă un joc: ea trebuia să croşeteze imaginile realizate de el în zbor.
Ea s-a bucurat foarte tare şi de fiecare dată când era vreme urâtă afară porumbelul venea şi se jucau .Faa nu se mai simţea singură!
Porumbelul a învăţat-o cum să-şi organizeze timpul.
NU VREAU SĂ-MI FAC TEMELE!
NARCISA T.
Într-o zi o fată nu vroia să-şi facă temele, i se păreau prea grele.
Mama ei îi spunea mereu că dacă nu e atentă, nu-şi face temele şi nu învaţă n-o să reuşească în viaţă.
Fata nu a luat în seamă ce spunea mama ei, considera că exagerează...
La şcoală doamna învăţătoare i-a spus că aşa nu o să promoveze clasa şi a primit calificative de care nu era mulţumită.
Mama ei avea dreptate iar ea a înţeles într-un târziu că dacă nu înveţi nu te poţi descurca în viaţă.
PE PLANETA URACULUS
ALEX B.
Erau odată ca niciodată trei prieteni:Alex, Dragoş şi Răzvan.Ei au hotărât să meargă pe planeta Uraculus dar nu ştiau cum. Alex a zis să facă o rachetă, Dragoş a vrut să facă un lift, dar Răzvan a avut o idee straşnică să construiască o praştie pe care să o arunce până pe Uraculus.Zis şi făcut!
Ajunşi pe Uraculus au găsit un mini-bar cu fel de fel de sucuri, jocuri video şi tot ce vrei, dar nu era o planetă lipsită de inamici!
Inamicii celor de pe planeta Uraculus erau cranienii, care aveau rachete, nave de luptă şi un robot.Şi eroii noştri aveau rachete şi arme invincibile, oare cine va câştiga?
Uraculus avea doi răniţi, dar cranienii aveau cinci răniţi şi opt morţi.
În cele din urmă Alex a direcţionat o rachetă care a distrus Nava-mamă a cranienilor şi a scăpat planeta Uraculus de inamici.
Ei au învăţat că prietenia este cea mai preţioasă.
IERTAREA
ANITA B.
Zăpada se aşternuse ca un covor alb.Eu cu Rareş, Tobias, Edina şi Iulia ne jucam bucuroşi ,,Roata norocului,, .Deodată, Rareş ne acuză pe toţi că trişăm.Noi ne-am supărat iar Tobias l-a invitat afară la răcoare pe Rareş să-I mai treacă..
Eu le-am zis că ar fi bines ă-l iertăm pentru că este un băiat bun, să-I dăm încă o şansă.
L-am chemat , a venit şi şi-a cerut scuze dându-şi seama că a greşit.
Noi l-am iertat şi de atunci toţi am învăţat că e bines ă-I iertăm pe cei care greşesc.
TRISTEŢE ŞI BUCURIE
ANA-MARIA B.
Într-o zi când am venit de la şcoală, Vlăduţ nu mai era acasă.Am aflat de la mama că l-au luat la un centru.M-am speriat tare, puteam fi eu în locul lui...Am fost trişti toţi.
De ziua mea am fost să-l vizităm, ni s-a părut trist..
După un timp am reuşit să-l luăm într-o vizită la noi, ne-am bucurat tare!
Îl iubim tare!
Eu nu vreau să plec de la mama!
O POVESTE
NAOMI N.
Odată un motan singuratic care locuia pe străzi a fost găzduit de un copil care i-a dat numele Oullfy. Acum motanul trăia bine dar într-o zi a apărut un câine.
Motanul s-a îngrijorat că toată dragostea copilului va fi direcţionată spre câine.
Dar copilul a ştiut să-i iubească pe amândoi şi iată cum o pisică şi un căţel s-au împrietenit.
JOCUL CEL NOU
MARIA D.
Într-o zi ploioasă Irina nu ştia ce să facă.Nu putea să se ducă nici afară, să se joace, nici prietenii ei să vină la ea.
Privind pe fereastră deodată vede un porumbel pe nume Dodo.Văzând-o tristă o învaţă un joc: ea trebuia să croşeteze imaginile realizate de el în zbor.
Ea s-a bucurat foarte tare şi de fiecare dată când era vreme urâtă afară porumbelul venea şi se jucau .Faa nu se mai simţea singură!
Porumbelul a învăţat-o cum să-şi organizeze timpul.
NU VREAU SĂ-MI FAC TEMELE!
NARCISA T.
Într-o zi o fată nu vroia să-şi facă temele, i se păreau prea grele.
Mama ei îi spunea mereu că dacă nu e atentă, nu-şi face temele şi nu învaţă n-o să reuşească în viaţă.
Fata nu a luat în seamă ce spunea mama ei, considera că exagerează...
La şcoală doamna învăţătoare i-a spus că aşa nu o să promoveze clasa şi a primit calificative de care nu era mulţumită.
Mama ei avea dreptate iar ea a înţeles într-un târziu că dacă nu înveţi nu te poţi descurca în viaţă.
vineri, 11 noiembrie 2011
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
joi, 3 noiembrie 2011
COMPUNEREA BIANCAI
PISOIAŞUL PISU
Era o zi frumoasă de vară.Pisoiaşul Pisu se trezise şi se juca cu găinile când observă că prietenul său auriu, puişorul lipsise de la masă.
Pisu începu să îl caute ajutat de cei doi prieteni:căţeluşa Luşa şi găinuşa Cotcodac.
Pisu le spune:
-Să înceapă operaţiunea ,,Puişorul auriu,,camarazi!
Pe drum s-au întâlnit cu porcuşorul Ghiţă.
-Ghiţă, l-ai văzut pe auriu?
-Azi nu l-am văzut!
Cei trei prieteni îşi luă rămas bun şi ăşi continuară drumul.
Mai târziu se întâlniră cu doi şoricei:Lulu şi Lila care întrebaţi fiind răspunse:
-A luat-o spre pădurea de zmeură acum o oră.
-Mulţumim! au spus în cor prietenii.
Mergând ei spre pădure au observat o floare neobişnuit de frumoasă.Acolo l-au găsit şi pe auriu
-Am fost să culeg zmeură!spuse el.
-Camarazi ,,operaţiunea Puişorul auriu,, s-a încheiat!spuse Pisu
Cei trei prieteni s-au înveselit şi au început să danseze de bucurie că l-au găsit pe puişor.
Ei sunt prieteni foarte buni de atunci.
Era o zi frumoasă de vară.Pisoiaşul Pisu se trezise şi se juca cu găinile când observă că prietenul său auriu, puişorul lipsise de la masă.
Pisu începu să îl caute ajutat de cei doi prieteni:căţeluşa Luşa şi găinuşa Cotcodac.
Pisu le spune:
-Să înceapă operaţiunea ,,Puişorul auriu,,camarazi!
Pe drum s-au întâlnit cu porcuşorul Ghiţă.
-Ghiţă, l-ai văzut pe auriu?
-Azi nu l-am văzut!
Cei trei prieteni îşi luă rămas bun şi ăşi continuară drumul.
Mai târziu se întâlniră cu doi şoricei:Lulu şi Lila care întrebaţi fiind răspunse:
-A luat-o spre pădurea de zmeură acum o oră.
-Mulţumim! au spus în cor prietenii.
Mergând ei spre pădure au observat o floare neobişnuit de frumoasă.Acolo l-au găsit şi pe auriu
-Am fost să culeg zmeură!spuse el.
-Camarazi ,,operaţiunea Puişorul auriu,, s-a încheiat!spuse Pisu
Cei trei prieteni s-au înveselit şi au început să danseze de bucurie că l-au găsit pe puişor.
Ei sunt prieteni foarte buni de atunci.
miercuri, 2 noiembrie 2011
vineri, 28 octombrie 2011
vineri, 21 octombrie 2011
SCOALA VAZUTA DE GARGARITE
ŞCOALA MEA
Andrei Bartalis
Şcoala mea este frumoasă! Ea are două etaje, este mare şi vopsită în galben.
La parter este situată sala de sport, cancelaria, secretariatul şi cabinetul direcţiunii.
La etajul unu este biblioteca, laboratorul de chimie, istorie şi biologie.
La etajul doi se află cabinetul doamnei psiholog, laboratorul de fizică, de informatică şi central bugetar.
Copiii din şcoala mea sunt cuminţi şi totul e în regulă.
Eu îmi iubesc şcoala!
ŞCOALA MEA
Delia Apachiţei
Şcoala Generală Nr. 2 din Codlea este şcoala mea.Ea este situată pe strada Nuferilor nr. 13.
Are două etaje, multe laboratoare şi o bibiotecă.
Când am intrat pentru prima dată în şcoală mi s-a părut că este foarte mare căci eu eram mică de statură, iar acum am mai crescut şi m-am obişnuit, nu o mai văd chiar aşa de mare.
Eu cred că şcoala mea este perfectă, îmi place mult şi nu vreau să se schimbe nimic!
ŞCOALA MEA
Anita Boghea
Avenit toamna, frunzele galbene erau aşezate pe jos ca un covor,odată cu ea a venit şi timpul să intru la şcoală.În prima zi când am intrat în curtea şcolii, mi s-a părut atât de mare! Şi erau atât de mulţi oameni…
Când am intrat în clasă,am cunoscut-o pe doamna învăţătoare, care era o doamnă măricică de statură, slăbuţă, iubitoare, era cea mai bună învăţătoare!
Ne-a prezentat şcoala, îmi amintesc că erau foarte multe săli iar biblioteca m-a fascinate!Mi-am dat seama cu timpul că şcoala e ca o carte deschisă pentru cine vrea să înveţe.
În clasa întâi erau multe necunoscute,bastonaşe, litere, cifre, acum în clasa a patra îmi amintesc de jocurile din clasa întâi…cât am crescut!
Clasa, şcoala sunt foarte importante pentru noi.
ŞCOALA MEA
Sergiu Botea
Mă numesc Sergiu şi vreau să vă prezint câteva lucruri despre şcoala mea.
Ea are două etaje cu cinsprezece săli, noi învăţăm în sala nr. 7, are laboratoare de biologie, fizică, chimie, informatică.
Este situată pe strada Nuferilor Nr. 13 în Codlea judeţul Braşov.Te invit să ne vizitezi, dacă vrei!
ŞCOALA MEA
Bianca Ciupitu
Şcoala Generală Nr. 2 este o şcoală frumoasă pentru că aici am ales să învăţ eu.
Clasele sunt curate, frumoase, iar clasa mea e veselă, colorată aici pluteşte o prietenie strânsă atât între colegi cât şi între profesori şi elevi.
Mi-am dat seama din prima zi de şcoală de ce au optat părinţii mei pentru această şcoală şi pentru doamna învăţătoare .
Şcoala Generală Nr. 2 din Codlea este o familie pentru toţi cei care învaţă în ea.
Andrei Bartalis
Şcoala mea este frumoasă! Ea are două etaje, este mare şi vopsită în galben.
La parter este situată sala de sport, cancelaria, secretariatul şi cabinetul direcţiunii.
La etajul unu este biblioteca, laboratorul de chimie, istorie şi biologie.
La etajul doi se află cabinetul doamnei psiholog, laboratorul de fizică, de informatică şi central bugetar.
Copiii din şcoala mea sunt cuminţi şi totul e în regulă.
Eu îmi iubesc şcoala!
ŞCOALA MEA
Delia Apachiţei
Şcoala Generală Nr. 2 din Codlea este şcoala mea.Ea este situată pe strada Nuferilor nr. 13.
Are două etaje, multe laboratoare şi o bibiotecă.
Când am intrat pentru prima dată în şcoală mi s-a părut că este foarte mare căci eu eram mică de statură, iar acum am mai crescut şi m-am obişnuit, nu o mai văd chiar aşa de mare.
Eu cred că şcoala mea este perfectă, îmi place mult şi nu vreau să se schimbe nimic!
ŞCOALA MEA
Anita Boghea
Avenit toamna, frunzele galbene erau aşezate pe jos ca un covor,odată cu ea a venit şi timpul să intru la şcoală.În prima zi când am intrat în curtea şcolii, mi s-a părut atât de mare! Şi erau atât de mulţi oameni…
Când am intrat în clasă,am cunoscut-o pe doamna învăţătoare, care era o doamnă măricică de statură, slăbuţă, iubitoare, era cea mai bună învăţătoare!
Ne-a prezentat şcoala, îmi amintesc că erau foarte multe săli iar biblioteca m-a fascinate!Mi-am dat seama cu timpul că şcoala e ca o carte deschisă pentru cine vrea să înveţe.
În clasa întâi erau multe necunoscute,bastonaşe, litere, cifre, acum în clasa a patra îmi amintesc de jocurile din clasa întâi…cât am crescut!
Clasa, şcoala sunt foarte importante pentru noi.
ŞCOALA MEA
Sergiu Botea
Mă numesc Sergiu şi vreau să vă prezint câteva lucruri despre şcoala mea.
Ea are două etaje cu cinsprezece săli, noi învăţăm în sala nr. 7, are laboratoare de biologie, fizică, chimie, informatică.
Este situată pe strada Nuferilor Nr. 13 în Codlea judeţul Braşov.Te invit să ne vizitezi, dacă vrei!
ŞCOALA MEA
Bianca Ciupitu
Şcoala Generală Nr. 2 este o şcoală frumoasă pentru că aici am ales să învăţ eu.
Clasele sunt curate, frumoase, iar clasa mea e veselă, colorată aici pluteşte o prietenie strânsă atât între colegi cât şi între profesori şi elevi.
Mi-am dat seama din prima zi de şcoală de ce au optat părinţii mei pentru această şcoală şi pentru doamna învăţătoare .
Şcoala Generală Nr. 2 din Codlea este o familie pentru toţi cei care învaţă în ea.
COMPUNERILE GARGARITELOR
CARTEA-IZVOR DE BUCURII
Elis Vasile
Era o zi însorită de vară.Sub nucul umbrit, aşezate pe o pătură eu şi verişoara mea, Iulia,vorbeam despre cărţi.
Deodată, mi-am amintit ce mi-a spus doamna învăţătoare în ultima zi de şcoală, şi anume, să citim o carte.Nu mă hotărâsem ce anume să citesc. Răscolind prin biblioteca Iuliei, am zărit, la un moment dat, o carte care mi-a atras atenţia.Avea coperţi cartonate şi intens colorate. Era vorba despre ,,Povestea ursului cafeniu,, scrisă de Vladimir Colin. Am început să citesc fără prea mult interes. Gândul meu era la vremea frumoasă de afară şi la verişoara mea care mă aştepta nerăbdătoare să ne jucăm. Continuând să citesc, încet, încet povestea a început să mă fascineze.Mi-am dat seama ce
Importante sunt cărţile, deoarece ele ne învaţă lucruri pe care nu le găsim nicăieri în altă parte. Mai citisem cărţi de poveşti, una chiar mi-a plăcut mult Nică din ,,Amintiri din copilărie,, de Ion Creangă, era un copil năzdrăvan şi vessel, însă ursul din carte ape care o ţineam în mână m-a impresionat într-un mod special.
Dacă într-o zi aş ajunge scriitoare aş vrea să scriu astfel de cărţi prin care să transmit curaj, altruism şi nu în ultimul rând, voinţă.
În acea zi mi-am dat seama că am găsit cel mai de preţ prieten, cartea, pentru că ea nu mă va învăţa niciodată lucruri rele.
CARTEA-IZVOR DE BUCURII
Horaţiu Robescu
Încă din clasele mici am citit cărţi şi am încercat să aflu misterele ei. Din ele aflăm lucruri pe care nu le ştiam.
Cărţile sunt scrise de autori.Ele ajung în casele copiilor, în librării, biblioteci şi citite cu mult drag.
Din cărţi aflăm informaţii, întâmplări adevărate sau imaginate şi curiozităţi.
Toate cărţile pe care le-am citit mi-au plăcut, fiecare având ceva deosebit.M-au impresionat personajele positive, corecte şi bune.
Dacă aş scrie o carte aş vrea să comunic tuturor să nu fie răi şi nepăsători faţă de cei din jur.
Cartea mi-a fost mereu un prieten, pentru că m-a învăţat mereu câte ceva.
Elis Vasile
Era o zi însorită de vară.Sub nucul umbrit, aşezate pe o pătură eu şi verişoara mea, Iulia,vorbeam despre cărţi.
Deodată, mi-am amintit ce mi-a spus doamna învăţătoare în ultima zi de şcoală, şi anume, să citim o carte.Nu mă hotărâsem ce anume să citesc. Răscolind prin biblioteca Iuliei, am zărit, la un moment dat, o carte care mi-a atras atenţia.Avea coperţi cartonate şi intens colorate. Era vorba despre ,,Povestea ursului cafeniu,, scrisă de Vladimir Colin. Am început să citesc fără prea mult interes. Gândul meu era la vremea frumoasă de afară şi la verişoara mea care mă aştepta nerăbdătoare să ne jucăm. Continuând să citesc, încet, încet povestea a început să mă fascineze.Mi-am dat seama ce
Importante sunt cărţile, deoarece ele ne învaţă lucruri pe care nu le găsim nicăieri în altă parte. Mai citisem cărţi de poveşti, una chiar mi-a plăcut mult Nică din ,,Amintiri din copilărie,, de Ion Creangă, era un copil năzdrăvan şi vessel, însă ursul din carte ape care o ţineam în mână m-a impresionat într-un mod special.
Dacă într-o zi aş ajunge scriitoare aş vrea să scriu astfel de cărţi prin care să transmit curaj, altruism şi nu în ultimul rând, voinţă.
În acea zi mi-am dat seama că am găsit cel mai de preţ prieten, cartea, pentru că ea nu mă va învăţa niciodată lucruri rele.
CARTEA-IZVOR DE BUCURII
Horaţiu Robescu
Încă din clasele mici am citit cărţi şi am încercat să aflu misterele ei. Din ele aflăm lucruri pe care nu le ştiam.
Cărţile sunt scrise de autori.Ele ajung în casele copiilor, în librării, biblioteci şi citite cu mult drag.
Din cărţi aflăm informaţii, întâmplări adevărate sau imaginate şi curiozităţi.
Toate cărţile pe care le-am citit mi-au plăcut, fiecare având ceva deosebit.M-au impresionat personajele positive, corecte şi bune.
Dacă aş scrie o carte aş vrea să comunic tuturor să nu fie răi şi nepăsători faţă de cei din jur.
Cartea mi-a fost mereu un prieten, pentru că m-a învăţat mereu câte ceva.
sâmbătă, 15 octombrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)