Câteva particularităţi ortografice:
-înainte de l, m, n, se scrie „s”: căsnicie;
-înainte de b, d, g, l, m, n, v, şi înainte de vocale se scrie
„dez”: dezlega; dezveli; dezarma;
-înainte de p şi b se scrie m: împărat
-pluralul substantivelor şi adjectivelor masculine
terminate în „x” se formează în „cs”:
ex: fix-ficşi; pix-picsuri; ortodox-ortodocşi
-imperativul negativ
al verbului „a fi” se scrie cu un singur „i” : Nu fi trist!
-dar imperativul pozitiv se scrie cu „ii” : Fii
cuminte!
Silaba
Silaba este un sunet (o vocală) sau un grup de sunete, conţinând
obligatoriu o vocală, rostit cu o singură deschidere
a gurii.
Sunetele care
formează silaba pot
aparţine aceluiaşi CUVÂNT: ma-ma, ta-ta, etc. sau unor cuvinte diferite: i-ai
întrebat.
Reguli de silabisire
a)O consoană aflată între vocale formează
silabă cu vocala următoare:
-masă®ma-să, pisică®pi-si-că
Două consoane aflate între vocale
formează silabe atât cu vocala anterioară(prima consoană) cât şi cu vocala
următoare(a 2-a consoană):
-carte®car-te; salcâm®sal-câm
c)Două consoane aflate între vocale, iar cea de-a doua
consoană este „l” sau „r” intră în componenţa silabei următoare împreună:
-negru®ne-gru; tablă®ta-blă
Punctuaţia
Punctul marchează o pauză lungă care se face între
propoziţii. Indică sfârşitul
comunicării.
ex: Valentina este bolnavă.
Virgula indică o pauză scurtă între
cuvinte.Virgula
este obligatorie între părţi de propoziţie de
acelaşi fel nelegate prin conjuncţiile „şi”
, „sau” :
ex: a) Fetiţa, bunica, pisica, au intrat în casă.
b) Bunicul se bucură de frumuseţea zilei, jocul nepoţilor, de pomii
înfloriţi.
Două puncte marchează vorbirea directă sau o
enumeraţie.
(vorbirea directă=cuvintele unei persoane)
ex: a) Profesorul
spuse mulţumit :
-Ai răspuns corect!
b) Vasile are în ghiozdan : cărţi, caiete, penar, cutia de
culori şi un măr.
Punctul şi virgula marchează o pauză mai mare decât
virgula,
dar mai mică decât
punctul.
ex: „Avea poftă să mănânce o legătură de
lăptuci ; dormind visase că a înflorit grădina de zarzavat ca în anii cei buni....”
Semnul întrebării marchează intonaţia propoziţiilor sau
a frazelor interogative
directe.
ex: Când mergem la
plimbare?
În interogaţiile indirecte se pune punct.
ex: Te-am întrebat
dacă ai ştiut că el
te-a căutat.
Semnul exclamării marchează o poruncă sau o mirare.
ex: Scrie repede
ce-ai spus!
Ce frumos cântă privighetoarea!
Linia de dialog indică începutul vorbirii directe, replica
fiecărei
persoane într-un dialog.
ex: - V-a plăcut
filmul?
- Mi-a plăcut foarte mult. Este
primul film de groază pe care l-am văzut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Aici astept parerile, sfaturile sau apreciarile voastre!