JOCURI DISTRACTIVE

JOCURI      DISTRACTIVE

IEPURELE FĂRĂ CULCUŞ

Copii sunt în cerc câte doi, unul în faţa celuilalt. Un copil care rămâne fără pereche aleargă prin afara cercului şi încearcă să se aşeze în spatele unei perechi fără a fi văzut de cel din faţă.

 Dacă l-a văzut totuşi, acesta porneşte în alergare pe cerc. Dacă nu – cel păcălit primeşte o pedeapsă hazlie şi tot el continuă jocul.

FEREŞTE CAPUL                                                                                                                                                                                                                                                                                                        

Jocul se desfăşoară din formaţie: pe un şir. Copilul care stă în faţa şirului, la câţiva metri, are o minge. El o aruncă pe rând fiecăruia.  Cel care o primeşte o înapoiază imediat şi se ghemuieşte. Cine greşeşte (scapă mingea sau nu o înapoiază corect) este obligat să spună o ghicitoare sau un cântec.

              ROATA

Toţi copiii formează un cerc, iar în mijloc stă unul ales prin  tragere la sorţi sau numărătoare. Cei de pe cerc se ţin de mâini şi aleargă uşor spre dreapta. La comanda stop acelui din cerc, se opresc în ghemuit, fără a-şi da drumul la mâini. Cel care dă drumul iese din joc, ceilalţi continuă. Reintră în cerc copilul eliminat când greşeşte un altul.

INDELETNICIRI PRACTICE

Rame de tablou pentru fotografii de vacanţă

    Materiale de lucru:-un carton colorat;

                                   -riglă;

                                   -un creion;

                                  -foarfecă;

                                  -scoici sau pietricele colorate;

                                  -lipici;

                                  -carioca;

                                  -o agăţătoare de tablou.

   Pentru realizarea acestei rame deosebite colecţionaţi scoici şi pietricele de pe plajă.

   1.Luaţi un carton colorat şi decupaţi din el un dreptunghi (20x25 cm)pe care lipiţi cea mai îndrăgită fotografie de vacanţă a voastră.

   2. Aranjaţi fotografia în mijlocul acestui dreptunghi şi lipiţi-o bine.Pe margini trasaţi cu creionul şi linia un mic chenar, pe care îl desenaţi foarte usor.

   3. Cu lipiciul veţi lipi scoicile(sau pietricelele), urmând linia chenarului.

   Vă mai rămâne doar să fixaţi agăţătoarea de tablou.

Colaj cu obiecte din natură

      Materiale necesare:

   -capacul unei cutii de pantofi;

   -celofan albastru;

   -nisip;

   -scoici,melcişori,stele de mare,pietricele colorate, pene de pescăruşi,alge;

   -lipici.

     În vacanţă, la mare, puteţi aduna diferite obiecte de pe plajă, cum ar fi: scoici, pietricele, pene de pescăruşi, melcişori, stele de mare etc. Din aceste comori puteţi realiza lucruri nebănuit de frumoase.

     1.Îmbrăcaţi cu celofan albastru capacul de la cutia de pantofi şi lipiţi-l bine.

     2.Lipiţi pe el obiectele mai mari, ca:scoici, roci, pietricele, alge de mare.

    3.Acoperiţi toate acestea cu un strat fin de nisip şi presăraţi şi cateva pene de pescăruşi şi alge.

       Veţi realiza un colaj de mare inedit, care vă va aminti de zilele petrecute acolo.

JOCURI DE VACANTA 3

5. ,‚Întrebări pe drum”( simţul distanţei)

        Acest joc are darul să înlăture, într-o oarecare măsură , monotonia unui marş printr-un ţinut arid. Fiecare participant are la dispoziţie câteva coli de hârtie. Pe drum, la anumite intervale, se va da semnalul de oprire , şi totodată , se vor formula unele întrebări , de exemplu: ,‚Câţi paşi mai sunt până la podeţ?”. Fiecare notează răspunsul pe bileţel , apoi se măsoară distanţa respectivă în paşi. Pentru cel mai bun răspuns se acordă 3 puncte, pentru următorul 2 puncte, iar pentru al treilea 1 punct. După aceea se reia marşul, formulându-se o altă întrebare. În final se totalizează punctajul fiecărui jucător. Câştigă cel care obţine cele mai multe puncte.

6. ,‚Chestionar”( simţul temporo- spaţial)

          La oprirea din marş se pune câte o întrebare jucătorilor , de exemplu:

 ,‚Cât a durat drumul de la liziera pădurii până în locul în care ne aflăm?”( nu au voie să-şi consulte ceasul).

,‚Ce distanţî am parcurs până acum?”

,‚Care e grosimea trunchiului acestui fag?”

,‚Cât cântăreşte această piatră?”

,‚Care este distanţa până la turnul de observaţie care se vede în zare?”

         Se pot formula mai multe astfel de întrebări la fiecare popas, pentru a se stabili capacitatea copiilor de a aprecia timpul, distanţa, înălţimea. În cazul obiectivelor mai apropiate, se folosesc instrumentele aflate la îndemână pentru măsurare , iar pentru cele mai depărtate, harta.

7. ,‚Noapte de carnaval”

           Se pregătesc nişte pungi mari de hârtie (câte una pentru fiecare jucător). Copiii îşi pun pungile pe cap, lăsând liber un mic orificiu în dreptul ochilor. Toţi jucătorii se costumează fiecare într-un loc ascuns, improvizându-şi din pături , pânză de cort, un veşmânt , iar pe cap îşi aşază punga de hârtie pe care este notat un număr format din 3 cifre. La fluierul conducătorului, jucătorii se întorc în locul stabilit  încercând să ghicească cine se ascunde înapoia fiecărei măşti , fără a se atinge unul de celălalt. Identificarea se face după voce, înălţime, caracteristicile mersului. Fiecare îşi notează pe o foaie numerele corespunzătoare persoanelor descoperite , de exemplu: ,‚Ionel- 288”, ,‚Matei-357” etc.

           Jocul durează o jumătate de oră. La semnal, bileţelele se adună şi conducătorul jocului jurizează. Pentru fiecare adversar descoperit, jucătorii primesc câte un punct. Ori de câte ori unul dintre jucători este depistat de adversari, i se scade un punct.

JOCURI DE VACANTA 2

3. ‚,Căutarea numerelor”
Se pregătesc 10 cartonaşe pe care se scriu cu caractere mari, numere formate din 3 cifre. Apoi ele se răspândesc într-o zonă despădurită , cu suprafaţa aproximativă de 200x200m. Unele pot fi sprijinite de bolovani, crengi de copaci etc., altele plasate în tufişuri, boschete. Condiţia este să fie vizibile de la o distanţă de 5 paşi. Se comunică jucătorilor graniţele zonei şi li se cere să descopere cartonaşele, să noteze cifrele trecute pe ele şi să calculeze suma. Jocul durează 15-30 min. Finalul e anunţat prin fluier. La semnal, toţi jucătorii revin în locul initial. Victoria revine celui care a însumat mai multe puncte.

4. ,‚Mesajul fragmentat”
Pentru fiecare echipă de 2-4 copii se pregătesc mesaje ( texte conţinând probleme de isteţime, glume matematice) ce se notează pe cartoane de culori diferite. Toate mesajele se taie în 5 fragmente de forme geometrice neregulate. Acestea se ascund în terenul din jurul locului initial,în aşa fel incât cel puţin un colţ să fie vizibil. Apoi, jucătorii sunt anunţaţi că în sectorul respectiv ( de la potecă la pârâu, de exemplu) se află ascunse mesajele fragmentate. Fiecare echipă primeşte sarcina de a reconstitui mesajul scris pe o coală dintr-o anumită culoare ( mesajul albastru, roşu, portocaliu etc.). Jucătorii trebuie să găsească toate fragmentele, să le recompună într-un dreptunghi şi să rezolve problema. Câştigă echipa care reuşeşte prima să aducă la bun sfârşit misiunea încredinţată. Echipele strâng numai fragmentele din culoarea ce le-a fost încredinţată. Se pot compune mesaje care să le solicite îndeplinirea unei sarcini: să culeagă 10 conuri, să aducă câte o frunză din 3 copaci diferiţi, să culeagă 5 flori de culori diferite etc.

Jocuri de vacanta

1.,,În  căutarea comorii”

          Copiii se constituie în grupuri. Primesc câte un mesaj secret în care sunt indicate direcţiile şi distanţele pe care urmează să le parcurgă. Mesajul poate conţine, de exemplu, următoarele date: ‚,poarta terenului de fotbal dreapta-127” , ,‚fag-răsărit- 227” etc. Prima indicaţie este punctul de reper, al doilea direcţia, al treilea numărul de paşi. Comoara revine jucătorilor care ajung primii la ea.

2. ‚,Lupta cifrelor”

          Jucătorii se răspândesc într-un teren cu vegetaţie bogată. După cinci minute de la plecarea din locul stabilit, fiecare îşi agaţă pe tricou un număr alcătuit din trei cifre. Apoi începe întrecerea. Jucătorii se târăsc printre copaci. Fiecare îndeplineşte o dublă misiune:

• Încearcă să descifreze şi să consemneze cât mai multe numere prinse pe tricoul adversarilor;
• Se ascunde în aşa fel, încât numărul pe care-l poartă să nu poată fi citit de adversar.

            Se acordă un timp fix (15 min). După semnalul de încetare ( conducatorului), participanţii ascund numerele pe care le-au purtat.

           Rezultatele se stabilesc astfel: se face diferenţa dintre numărul cifrelor citite de pe tricourile adversarilor şi cele descifrate de concurenţi. Câştigă jucătorul care înregistrează cel mai mare punctaj.

Minutul de inghetata...

LECŢIA 3 DE VACANŢĂ

Părţile de propoziţie 

Subiectul este partea principală de propoziţie care arată cine săvârşeşte acţiunea.

ex: Emanuel se joacă.

            ¯   

         subiect

1.      Întrebare: CINE?    CE?       

2.      Exprimat prin:

1       PRONUME®personal®El scrie.

        ®demonstrativ®Acesta scrie.

        ®negativ®Nimeni nu scrie.

        ®nehotărât®Cineva scrie.

        ®interogativ®Cine scrie?

        ®de politeţe®Dumnealui scrie.

2       SUBSTANTIV: Elena scrie încet.

3       ADJECTIV: Un frumos trece pa apă

 Şi strigă că nu se-neacă!

4       NUMERAL: Amândoi au răspuns greşit.

 Patru au intrat în casă.

5       VERB: De spălat nu este greu.

Predicatul este partea principală de propoziţie exprimată

                            prin verb, care răspunde la întrebarea CE FACE?; CE SE SPUNE DESPRE...?.

Predicatul se acordă în număr cu subiectul.

Ex: Băiatul construieşte.

      Băieţii construiesc.

Categorii gramaticale:- felul

   persoana

  numărul

  timpul

Atributul e partea secundară de propoziţie care exprimă

însuşirea unui substantiv sau a unei locuţiuni

                                                  substantivale.

Răspunde la întrebarea :         CE FEL DE?

                                                   CARE?

Poate fi exprimat prin:

I.                   ADJECTIV® Maşină verde

II.                NUMERAL® Numărul opt

III.           VERB®Plăcerea de a desena.

Complementul este partea secundară de propoziţie care determină un verb.

LECTIA 2 DE VACANTA

Părţile de vorbire

Substantivul este partea de vorbire flexibilă care    

denumeşte lucruri, fiinţe, fenomene

ale naturii.

         Se caracterizează prin categoriile gramaticale de:

gen, număr

Felul I: -COMUN- numeşte un întreg: carte, animal, floare

                   II: -PROPRIU- numeşte un singur element dintr-un întreg:  -Maria; Grivei; Marea-Neagră; Ministerul Învăţământului etc.

         Genul®FEMININ®O      /      DOUĂ

                                          floare           flori

                    ®MASCULIN®UN      /      DOI

                                                  cal                 cai

                         ®NEUTRU®UN      /      DOUĂ

      

Numărul®SINGULAR                  bancă

                         ®PLURAL             bănci

                                     inel                              inele

Adjectivul este partea de vorbire care arată însuşirea

                            unui substantiv.

Adjectivul se acordă în GEN, NUMĂR, şi CAZ cu substantivul pe care îl determină.

ex: cal mândru

         Ce fel de...?-mândru

Adjectivul poate sta în faţa sau în urma substantivului pe care îl determină.

         ex: flori galbene

                       ¯          ¯

                   subst.       adj.

          

  

              galbenele flori

¯            ¯

               adj.              subst.

Pronumele este partea de vorbire care ţine locul unui

                                                                                  substantiv.

Este de mai multe feluri: PERSONAL, DE POLITEŢE, REFLEXIV, DE ÎNTĂRIRE, POSESIV, DEMONSTRATIV, NEHOTĂRÂT, INTEROGATIV, RELATIV, NEGATIV.

PRONUMELE PERSONAL
PERSOANA	NUMĂRUL SG	PLURAL
PERSOANA I	EU	NOI
PERSOANA a  II-a	TU	VOI

PERSOANA a III-a

EL, EA

EI, ELE

PRONUMELE PERSONAL DE POLITEŢE
	NUMĂRUL
	SINGULAR	PLURAL
a II-a	DUMNEATA	DUMNEAVOASTRĂ
a III-a	DUMNEALUI, DUMNEAEI	DUMNEALOR

Alte forme ale pronumelui personal de politeţe:

                   -mata, matale, d-ta;         -domniile lor

                                                            -d-voastră

 

Numeralul este partea de vorbire ce exprimă o cifră,

                            numărul obiectelor sau ordinea obiectelor

                                                                                  numărate.

Numeralele sunt de două feluri:

1.    Cardinale = numărul obiectelor

ex: -unu, cinci, miliard,

      -dublu, însutit, doi la sută

-amândoi, tuspatru, ambele

      -o dată, de două ori

2.    Ordinale = ordinea obiectelor

ex: -primul, al zecelea

      -a treia oară, prima oară

Verbul este partea de vorbire care exprimă o acţiune,

                            starea sau existenţa unui obiect, a unei fiinţe      

                                                          sau a fenomenelor naturii.

         ex: Castelul s-a dărâmat.®acţiune

Ana aşteaptă. ®stare

               Puişorii sunt în cuib. ®existenţă

1. Întrebare: CE FACE?

                      CE SE SPUNE DESPRE?  

2. Felul verbului

a)    SIMPLU-format dintr-un singur cuvânt: a cânta

b)   COMPUS-format din cuvânt compus: ex: binedispune, a binecuvânta, binvoii.

c)    LOCUŢIUNI VERBALE- grup de cuvinte=expresii®cu valoare de verb(se pot înlocui cu echivalentul lor într-un singur cuvânt)  ex: -a o lua la sănătoasa®a fugi

         -a trage cu urechea®a asculta

d)   TRANZITIVE- pot avea complement direct

ex: a căuta (CE?®CEVA)

        

e)    INTRANZITIVE- nu au complement direct

ex: a fugi, a merge, a sta.

f)     PERSONALE- a căror acţiune poate fi pusă pe seama unor persoane:

ex: scrie     Cine scrie?®el, ea scrie.

CATEVA LECTII DE VACANTA...

Câteva particularităţi ortografice:

-înainte de l, m, n, se scrie „s”: căsnicie;

-înainte de b, d, g, l, m, n, v, şi înainte de vocale se scrie „dez”: dezlega; dezveli; dezarma;

-înainte de p şi b se scrie m: împărat

-pluralul substantivelor şi adjectivelor masculine terminate în „x” se formează în „cs”:

ex: fix-ficşi; pix-picsuri; ortodox-ortodocşi

-imperativul negativ al verbului „a fi” se scrie cu un singur „i” : Nu fi trist!

-dar imperativul pozitiv se scrie cu „ii” : Fii cuminte!

 

       Silaba

Silaba este un sunet (o vocală) sau un grup de sunete, conţinând

          obligatoriu o vocală, rostit cu o singură deschidere a gurii.

Sunetele care formează silaba pot aparţine aceluiaşi CUVÂNT: ma-ma, ta-ta, etc. sau unor cuvinte diferite: i-ai întrebat.

  Reguli de silabisire

         a)O consoană aflată între vocale formează silabă cu vocala următoare:

-masă®ma-să,  pisică®pi-si-că

Două consoane aflate între vocale formează silabe atât cu vocala anterioară(prima consoană) cât şi cu vocala următoare(a 2-a consoană):

-carte®car-te;  salcâm®sal-câm

         c)Două consoane aflate între vocale, iar cea de-a doua consoană este „l” sau „r” intră în componenţa silabei următoare împreună:

-negru®ne-gru;  tablă®ta-blă

    Punctuaţia     

   Punctul marchează o pauză lungă care se face între       

                              propoziţii. Indică sfârşitul comunicării.

    ex: Valentina este bolnavă.

  Virgula indică o pauză scurtă între cuvinte.Virgula

                       este obligatorie între părţi de propoziţie de

                               acelaşi fel nelegate prin conjuncţiile „şi”

                  , „sau” :

ex: a) Fetiţa, bunica, pisica, au intrat în casă.

      b) Bunicul se bucură de frumuseţea zilei, jocul nepoţilor, de pomii înfloriţi.

  Două puncte marchează vorbirea directă sau o                      

                                         enumeraţie.

       (vorbirea directă=cuvintele unei persoane)

ex: a) Profesorul spuse mulţumit :

         -Ai răspuns corect!

      b) Vasile are în ghiozdan : cărţi, caiete, penar, cutia de culori şi un măr.

  Punctul şi virgula marchează o pauză mai mare decât  

        virgula, dar mai mică decât punctul.  

ex: „Avea poftă să mănânce o legătură de lăptuci ; dormind visase că a înflorit grădina de zarzavat ca în anii cei buni....”

Semnul întrebării marchează intonaţia propoziţiilor sau                                            

                                                      a frazelor interogative directe.

ex: Când mergem la plimbare?

În interogaţiile indirecte se pune punct.

ex: Te-am întrebat dacă ai ştiut că el te-a căutat.

  Semnul exclamării marchează o poruncă sau o mirare.

ex: Scrie repede ce-ai spus!

      Ce frumos cântă privighetoarea!

   Linia de dialog indică începutul vorbirii directe, replica  

                  fiecărei persoane într-un dialog.

ex: - V-a plăcut filmul?

- Mi-a plăcut foarte mult.  Este primul film de groază pe care l-am văzut.