 |
 |
| Make a slideshow |
marți, 29 noiembrie 2011
joi, 24 noiembrie 2011
PREMIEREA POVESTII ETWINNING
 |
|
| Create a newsletter |
CLS A IV –A C
Şcoala Generală Nr. 2 Codlea, Braşov
Prof. Cătălina Velişcu
Erau odată două fetiţe, una din România, Maria, şi una din Turcia,Fatih. Ele au aceeaşi vârstă 10 ani şi sunt captivate de jocul cu marionete şi de confecţionarea lor.Împărăteasa marionetelor, Împărăţia Sa Marionela, s-a gândit să le facă cunoştinţă şi să le dea o comoară, pentru că sunt atât de talentate în arta confecţionării şi mânuirii de marionete.
Într-o zi a trimis una din marionete, Marioneţica care i-a vorbit Mariei:
-Maria,vrei să călătorim împreună să-ţi arăt cea mai de preţ comoară?
Fetiţa mirată a întrebat:
-Unde să călătorim ?
-Pentru început am să te duc să cunoşti o fetiţă din Turcia care iubeşte marionetele ca şi tine.
Au plecat în Turcia cu balonul zburător, aici Maria a fost tare bucuroasă, a cunoscut marionetele făcute de copiii turci, a participat la o paradă a marionetelor, a cunoscut costumul popular turcesc şi i s-a prezentat o piesă de teatru.Şi Fatih s-a bucurat pentru că Maria i-a prezentat marionetele ei, şcoala , clasa şi obiceiurile din România.
La început s-au înţeles ceva mai greu pentru nici una nici cealaltă nu stăpânea foarte bine limba engleză, dar până la urmă s-au descurcat.
Cele două fetiţe împreună cu marionetele lor dragi au plecat mai departe în Polonia, aici au cunoscut-o pe Katarzyna.Cele trei s-au împrietenit repede, au împărtăşit metode şi tehnici de a confecţiona marionete.După ce au aflat lucruri interesante despre oraşul, şcoala şi clasa Katarzynei s-au hotărât să plece mai departe împreună.
Au ajuns în Anglia unde l-au cunoscut pe Michael şi marionetele lui.
Au aflat şi aici multe lucruri interesante, cum e şcoala, cum se desfăşoară cursurile, obiceiurile lor, dar cel mai important noi tehnici de confecţionare a marionetelor.După vizionarea unei piese de teatru au plecat împreună în Bulgaria, unde au cunoscut-o pe Marinka, o fetiţă mai micuţă, ea era la grădiniţă.
Ea a fost tare uimită de marionetele celorlaltor fetiţe mai mari şi de tehnicile utilizate, dar şi ea le-a arătat fetelor nişte marionete drăguţe pe degete.Şi aici au aflat multe informaţii despre grădiniţă, oraş şi ţară.
-Acum veţi cunoaşte ultimul copil şi o să descoperiţi împreună comoara! Spuse una dintre marionete.
Au ajuns în Italia unde l-au cunoscut pe Leonardo, un băieţel care i-a primit cu mare bucurie invitându-i la un carnaval împreună cu toate marionetele care s-au împrietenit şi ele!
-Dar unde e comoara?a întrebat Maria.
-Comoara este prietenia voastră,este răsplata pentru talentul vostru în arta confecţionării şi mânuirii marionetelor!
Copiii şi-au dat seama ce prietenie frumoasă au legat prin intermediul marionetelor, cât de diferiţi dar egali sunt şi cât de mult şi-au îmbogăţit cunoştinţele.
Au construit împreună o marionetă uriaşă, care prin intermediul prieteniei lor trainice a luat viaţă.
MACHETA SCOLII REALIZATA DE DELIA PENTRU CONCURSUL SCOALA MEA
 |
|
| Free printable calendar generated with Smilebox |
miercuri, 23 noiembrie 2011
sâmbătă, 19 noiembrie 2011
COMPUNERI ALE FLUTURASILOR
VISUL MEU
ANCA F.
Aseară am fost la prietena mea, Sabina şi am rămas să dorm la ea.La miezul nopţii am început să spunem poveşti de groază..Când am adormitam visat că eram singură într-un cimitir vechi şi auzeam fel de fel de voci şi mă simţeam urmărită...Deodată a ieşit o creatură din pământ şi m-a speriat tare!
Când m-am trezit am hotărât cu prietena mea să nu mai spunem poveşti de groază niciodată la miezul nopţii.
UNICORNI DIN LUMEA MAGICĂ
ALEXANDRA P.
Afost odată ca niciodată un palat mare cu nişte unicorni de diverse culori. Cel albastru se numea Eli, cel roz Iulia, un pui mov Elena şi unul alb Cleopatra.
Într-o zi regina a anunţat că fuseseră atacaţi de balaurul cu şapte capete.
Unicornii s-au unit , au luptat şi au câştigat nu numai datorită puterii ci şi a sufletului bun.
Oricine are suflet bun şi munceşte are mereu de câştigat.
AZORICĂ ŞI MIŢI
IULIA M.
Azorică şi Miţi erau un câine şi o pisică.ÎntotdeaunaAzorică lătra la Miţi şi o fugărea.
Într-o zi stăpâna a plecat în vecini iar Miţi a tot alergat un şoricel dar fără să-l prindă şi în final a luat o gustare.
Azorică, cel care o urmărea mereu, văzând a lătrat atât de tare că a chemat stăpâna care a pedepsit pisica.
LA ŢARĂ
DAVID P.
Împreună cu părinţii mei ne-am hotărât să mergem la ţară.
Acolo am văzut vaci, capre, oi, porci şi cai.Bunicii şi părinţii mei duceau animalele la păscut iar noi copiii mergeam la scăldat la Argeş.
Acolo toată lumea se spală cu apă de la fântână, dorm devreme seara pentru a fi buni de muncă a doua zi şi toţi muncesc mult.
După terminarea vacanţei cu greu ne-am despărţit de acele locuri minunate şi de acel aer proaspăt şi curat.
LA SĂNIUŞ
RĂZVAN M.
Era o zi frumoasă de iarnă. Împreună cu familia şi cu nişte prieteni am mers în poiană la săniuş.
Când am ajuns era aşa de aglomerat că am crezut că n-o să-mi placă.
Odată ce am intrat pe pârtie mi-a plăcut era distractiv.
Mama mi-a zis să evit aglomeraţiile şi aşa am făcut.
Mai târziu am văzut că doi copii s-au accidentat datorită aglomeraţiei.
Apoi am fost cu telecabina, de unde am admirat peisajul.
Către seară ne-am întors acasă.
Nu am să uit niciodată acele clipe frumoase!
Am învăţat că trebuie să ne ascultăm părinţii.
ANCA F.
Aseară am fost la prietena mea, Sabina şi am rămas să dorm la ea.La miezul nopţii am început să spunem poveşti de groază..Când am adormitam visat că eram singură într-un cimitir vechi şi auzeam fel de fel de voci şi mă simţeam urmărită...Deodată a ieşit o creatură din pământ şi m-a speriat tare!
Când m-am trezit am hotărât cu prietena mea să nu mai spunem poveşti de groază niciodată la miezul nopţii.
UNICORNI DIN LUMEA MAGICĂ
ALEXANDRA P.
Afost odată ca niciodată un palat mare cu nişte unicorni de diverse culori. Cel albastru se numea Eli, cel roz Iulia, un pui mov Elena şi unul alb Cleopatra.
Într-o zi regina a anunţat că fuseseră atacaţi de balaurul cu şapte capete.
Unicornii s-au unit , au luptat şi au câştigat nu numai datorită puterii ci şi a sufletului bun.
Oricine are suflet bun şi munceşte are mereu de câştigat.
AZORICĂ ŞI MIŢI
IULIA M.
Azorică şi Miţi erau un câine şi o pisică.ÎntotdeaunaAzorică lătra la Miţi şi o fugărea.
Într-o zi stăpâna a plecat în vecini iar Miţi a tot alergat un şoricel dar fără să-l prindă şi în final a luat o gustare.
Azorică, cel care o urmărea mereu, văzând a lătrat atât de tare că a chemat stăpâna care a pedepsit pisica.
LA ŢARĂ
DAVID P.
Împreună cu părinţii mei ne-am hotărât să mergem la ţară.
Acolo am văzut vaci, capre, oi, porci şi cai.Bunicii şi părinţii mei duceau animalele la păscut iar noi copiii mergeam la scăldat la Argeş.
Acolo toată lumea se spală cu apă de la fântână, dorm devreme seara pentru a fi buni de muncă a doua zi şi toţi muncesc mult.
După terminarea vacanţei cu greu ne-am despărţit de acele locuri minunate şi de acel aer proaspăt şi curat.
LA SĂNIUŞ
RĂZVAN M.
Era o zi frumoasă de iarnă. Împreună cu familia şi cu nişte prieteni am mers în poiană la săniuş.
Când am ajuns era aşa de aglomerat că am crezut că n-o să-mi placă.
Odată ce am intrat pe pârtie mi-a plăcut era distractiv.
Mama mi-a zis să evit aglomeraţiile şi aşa am făcut.
Mai târziu am văzut că doi copii s-au accidentat datorită aglomeraţiei.
Apoi am fost cu telecabina, de unde am admirat peisajul.
Către seară ne-am întors acasă.
Nu am să uit niciodată acele clipe frumoase!
Am învăţat că trebuie să ne ascultăm părinţii.
duminică, 13 noiembrie 2011
POVESTEA TANGRAMULUI
Povestea tangramului
A fost odată un mare împărat care avea un fiu. Şi era tare supărat că fiuuil său nu-i plăcea nicio jucărie. Mulţi meşteri învăţaţi au venit la palat pentru a-i făuri jucării, care mai de care mai minunată, dar copilul se plictisea foarte repede de fiecare dintre ele.
În vremurile acelea de demult, pe un tărâm îndepărtat trăia un mare mag. Era cel mai buni dintre magi. Avea viclenia unei vulpi, înţelepciunea unui vultur şi memoria unui elefant. Auzise şi el de copilul care nu râdea. Într-o zi a părăsit căsuţa sa umilă şi a plecat spre palat. Avea de făcut un drum lung şi greu.
Şi a mers magul până a ajuns la un deşert mare. Fiind un mag înţelept, ştia că nu poate traversa singur deşertul. A făcut rost de o cămilă şi l-a traversat.
După o vreme ajunse la o apă mare. Ştia că nu o poate traversa decât cu o barcă. Şi-a făcut rost de una şi a ajuns în siguranţă la mal.
După o vreme a ajuns la palat. El a spus împăratului că are pentru fiul său o jucărie şi a scos din geantă un pătrat de hârtie. La începu,t împăratul a fost foarte mirat, nu înţelegea cum te poţi distra cu un pătrat de hârtie. Magul a tăiat repede pătratul în mai multe bucăţele. Acum avea 7 forme, nu doar una: două triunghiuri mari, unul mijlociu, două triunghiuri mici, un paralelogram şi un pătrat. Apoi a început să-i spună povestea călătoriei sale, arătându-i toate acestea cu ajutorul tanurilor. Copilul a fost impresionat şi a început să se joace.
De atunci copilul este foarte preocupat ca să aranjeze piesele. În câteva zile împăratul a declarat jucăria simbolul palatului.
Şi aşa s-a născut tangramul.
A fost odată un mare împărat care avea un fiu. Şi era tare supărat că fiuuil său nu-i plăcea nicio jucărie. Mulţi meşteri învăţaţi au venit la palat pentru a-i făuri jucării, care mai de care mai minunată, dar copilul se plictisea foarte repede de fiecare dintre ele.
În vremurile acelea de demult, pe un tărâm îndepărtat trăia un mare mag. Era cel mai buni dintre magi. Avea viclenia unei vulpi, înţelepciunea unui vultur şi memoria unui elefant. Auzise şi el de copilul care nu râdea. Într-o zi a părăsit căsuţa sa umilă şi a plecat spre palat. Avea de făcut un drum lung şi greu.
Şi a mers magul până a ajuns la un deşert mare. Fiind un mag înţelept, ştia că nu poate traversa singur deşertul. A făcut rost de o cămilă şi l-a traversat.
După o vreme ajunse la o apă mare. Ştia că nu o poate traversa decât cu o barcă. Şi-a făcut rost de una şi a ajuns în siguranţă la mal.
După o vreme a ajuns la palat. El a spus împăratului că are pentru fiul său o jucărie şi a scos din geantă un pătrat de hârtie. La începu,t împăratul a fost foarte mirat, nu înţelegea cum te poţi distra cu un pătrat de hârtie. Magul a tăiat repede pătratul în mai multe bucăţele. Acum avea 7 forme, nu doar una: două triunghiuri mari, unul mijlociu, două triunghiuri mici, un paralelogram şi un pătrat. Apoi a început să-i spună povestea călătoriei sale, arătându-i toate acestea cu ajutorul tanurilor. Copilul a fost impresionat şi a început să se joace.
De atunci copilul este foarte preocupat ca să aranjeze piesele. În câteva zile împăratul a declarat jucăria simbolul palatului.
Şi aşa s-a născut tangramul.
COMPUNERI, COMPUNERI
COMPUNERI,COMPUNERI….
PE PLANETA URACULUS
ALEX B.
Erau odată ca niciodată trei prieteni:Alex, Dragoş şi Răzvan.Ei au hotărât să meargă pe planeta Uraculus dar nu ştiau cum. Alex a zis să facă o rachetă, Dragoş a vrut să facă un lift, dar Răzvan a avut o idee straşnică să construiască o praştie pe care să o arunce până pe Uraculus.Zis şi făcut!
Ajunşi pe Uraculus au găsit un mini-bar cu fel de fel de sucuri, jocuri video şi tot ce vrei, dar nu era o planetă lipsită de inamici!
Inamicii celor de pe planeta Uraculus erau cranienii, care aveau rachete, nave de luptă şi un robot.Şi eroii noştri aveau rachete şi arme invincibile, oare cine va câştiga?
Uraculus avea doi răniţi, dar cranienii aveau cinci răniţi şi opt morţi.
În cele din urmă Alex a direcţionat o rachetă care a distrus Nava-mamă a cranienilor şi a scăpat planeta Uraculus de inamici.
Ei au învăţat că prietenia este cea mai preţioasă.
IERTAREA
ANITA B.
Zăpada se aşternuse ca un covor alb.Eu cu Rareş, Tobias, Edina şi Iulia ne jucam bucuroşi ,,Roata norocului,, .Deodată, Rareş ne acuză pe toţi că trişăm.Noi ne-am supărat iar Tobias l-a invitat afară la răcoare pe Rareş să-I mai treacă..
Eu le-am zis că ar fi bines ă-l iertăm pentru că este un băiat bun, să-I dăm încă o şansă.
L-am chemat , a venit şi şi-a cerut scuze dându-şi seama că a greşit.
Noi l-am iertat şi de atunci toţi am învăţat că e bines ă-I iertăm pe cei care greşesc.
TRISTEŢE ŞI BUCURIE
ANA-MARIA B.
Într-o zi când am venit de la şcoală, Vlăduţ nu mai era acasă.Am aflat de la mama că l-au luat la un centru.M-am speriat tare, puteam fi eu în locul lui...Am fost trişti toţi.
De ziua mea am fost să-l vizităm, ni s-a părut trist..
După un timp am reuşit să-l luăm într-o vizită la noi, ne-am bucurat tare!
Îl iubim tare!
Eu nu vreau să plec de la mama!
O POVESTE
NAOMI N.
Odată un motan singuratic care locuia pe străzi a fost găzduit de un copil care i-a dat numele Oullfy. Acum motanul trăia bine dar într-o zi a apărut un câine.
Motanul s-a îngrijorat că toată dragostea copilului va fi direcţionată spre câine.
Dar copilul a ştiut să-i iubească pe amândoi şi iată cum o pisică şi un căţel s-au împrietenit.
JOCUL CEL NOU
MARIA D.
Într-o zi ploioasă Irina nu ştia ce să facă.Nu putea să se ducă nici afară, să se joace, nici prietenii ei să vină la ea.
Privind pe fereastră deodată vede un porumbel pe nume Dodo.Văzând-o tristă o învaţă un joc: ea trebuia să croşeteze imaginile realizate de el în zbor.
Ea s-a bucurat foarte tare şi de fiecare dată când era vreme urâtă afară porumbelul venea şi se jucau .Faa nu se mai simţea singură!
Porumbelul a învăţat-o cum să-şi organizeze timpul.
NU VREAU SĂ-MI FAC TEMELE!
NARCISA T.
Într-o zi o fată nu vroia să-şi facă temele, i se păreau prea grele.
Mama ei îi spunea mereu că dacă nu e atentă, nu-şi face temele şi nu învaţă n-o să reuşească în viaţă.
Fata nu a luat în seamă ce spunea mama ei, considera că exagerează...
La şcoală doamna învăţătoare i-a spus că aşa nu o să promoveze clasa şi a primit calificative de care nu era mulţumită.
Mama ei avea dreptate iar ea a înţeles într-un târziu că dacă nu înveţi nu te poţi descurca în viaţă.
PE PLANETA URACULUS
ALEX B.
Erau odată ca niciodată trei prieteni:Alex, Dragoş şi Răzvan.Ei au hotărât să meargă pe planeta Uraculus dar nu ştiau cum. Alex a zis să facă o rachetă, Dragoş a vrut să facă un lift, dar Răzvan a avut o idee straşnică să construiască o praştie pe care să o arunce până pe Uraculus.Zis şi făcut!
Ajunşi pe Uraculus au găsit un mini-bar cu fel de fel de sucuri, jocuri video şi tot ce vrei, dar nu era o planetă lipsită de inamici!
Inamicii celor de pe planeta Uraculus erau cranienii, care aveau rachete, nave de luptă şi un robot.Şi eroii noştri aveau rachete şi arme invincibile, oare cine va câştiga?
Uraculus avea doi răniţi, dar cranienii aveau cinci răniţi şi opt morţi.
În cele din urmă Alex a direcţionat o rachetă care a distrus Nava-mamă a cranienilor şi a scăpat planeta Uraculus de inamici.
Ei au învăţat că prietenia este cea mai preţioasă.
IERTAREA
ANITA B.
Zăpada se aşternuse ca un covor alb.Eu cu Rareş, Tobias, Edina şi Iulia ne jucam bucuroşi ,,Roata norocului,, .Deodată, Rareş ne acuză pe toţi că trişăm.Noi ne-am supărat iar Tobias l-a invitat afară la răcoare pe Rareş să-I mai treacă..
Eu le-am zis că ar fi bines ă-l iertăm pentru că este un băiat bun, să-I dăm încă o şansă.
L-am chemat , a venit şi şi-a cerut scuze dându-şi seama că a greşit.
Noi l-am iertat şi de atunci toţi am învăţat că e bines ă-I iertăm pe cei care greşesc.
TRISTEŢE ŞI BUCURIE
ANA-MARIA B.
Într-o zi când am venit de la şcoală, Vlăduţ nu mai era acasă.Am aflat de la mama că l-au luat la un centru.M-am speriat tare, puteam fi eu în locul lui...Am fost trişti toţi.
De ziua mea am fost să-l vizităm, ni s-a părut trist..
După un timp am reuşit să-l luăm într-o vizită la noi, ne-am bucurat tare!
Îl iubim tare!
Eu nu vreau să plec de la mama!
O POVESTE
NAOMI N.
Odată un motan singuratic care locuia pe străzi a fost găzduit de un copil care i-a dat numele Oullfy. Acum motanul trăia bine dar într-o zi a apărut un câine.
Motanul s-a îngrijorat că toată dragostea copilului va fi direcţionată spre câine.
Dar copilul a ştiut să-i iubească pe amândoi şi iată cum o pisică şi un căţel s-au împrietenit.
JOCUL CEL NOU
MARIA D.
Într-o zi ploioasă Irina nu ştia ce să facă.Nu putea să se ducă nici afară, să se joace, nici prietenii ei să vină la ea.
Privind pe fereastră deodată vede un porumbel pe nume Dodo.Văzând-o tristă o învaţă un joc: ea trebuia să croşeteze imaginile realizate de el în zbor.
Ea s-a bucurat foarte tare şi de fiecare dată când era vreme urâtă afară porumbelul venea şi se jucau .Faa nu se mai simţea singură!
Porumbelul a învăţat-o cum să-şi organizeze timpul.
NU VREAU SĂ-MI FAC TEMELE!
NARCISA T.
Într-o zi o fată nu vroia să-şi facă temele, i se păreau prea grele.
Mama ei îi spunea mereu că dacă nu e atentă, nu-şi face temele şi nu învaţă n-o să reuşească în viaţă.
Fata nu a luat în seamă ce spunea mama ei, considera că exagerează...
La şcoală doamna învăţătoare i-a spus că aşa nu o să promoveze clasa şi a primit calificative de care nu era mulţumită.
Mama ei avea dreptate iar ea a înţeles într-un târziu că dacă nu înveţi nu te poţi descurca în viaţă.
vineri, 11 noiembrie 2011
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
joi, 3 noiembrie 2011
COMPUNEREA BIANCAI
PISOIAŞUL PISU
Era o zi frumoasă de vară.Pisoiaşul Pisu se trezise şi se juca cu găinile când observă că prietenul său auriu, puişorul lipsise de la masă.
Pisu începu să îl caute ajutat de cei doi prieteni:căţeluşa Luşa şi găinuşa Cotcodac.
Pisu le spune:
-Să înceapă operaţiunea ,,Puişorul auriu,,camarazi!
Pe drum s-au întâlnit cu porcuşorul Ghiţă.
-Ghiţă, l-ai văzut pe auriu?
-Azi nu l-am văzut!
Cei trei prieteni îşi luă rămas bun şi ăşi continuară drumul.
Mai târziu se întâlniră cu doi şoricei:Lulu şi Lila care întrebaţi fiind răspunse:
-A luat-o spre pădurea de zmeură acum o oră.
-Mulţumim! au spus în cor prietenii.
Mergând ei spre pădure au observat o floare neobişnuit de frumoasă.Acolo l-au găsit şi pe auriu
-Am fost să culeg zmeură!spuse el.
-Camarazi ,,operaţiunea Puişorul auriu,, s-a încheiat!spuse Pisu
Cei trei prieteni s-au înveselit şi au început să danseze de bucurie că l-au găsit pe puişor.
Ei sunt prieteni foarte buni de atunci.
Era o zi frumoasă de vară.Pisoiaşul Pisu se trezise şi se juca cu găinile când observă că prietenul său auriu, puişorul lipsise de la masă.
Pisu începu să îl caute ajutat de cei doi prieteni:căţeluşa Luşa şi găinuşa Cotcodac.
Pisu le spune:
-Să înceapă operaţiunea ,,Puişorul auriu,,camarazi!
Pe drum s-au întâlnit cu porcuşorul Ghiţă.
-Ghiţă, l-ai văzut pe auriu?
-Azi nu l-am văzut!
Cei trei prieteni îşi luă rămas bun şi ăşi continuară drumul.
Mai târziu se întâlniră cu doi şoricei:Lulu şi Lila care întrebaţi fiind răspunse:
-A luat-o spre pădurea de zmeură acum o oră.
-Mulţumim! au spus în cor prietenii.
Mergând ei spre pădure au observat o floare neobişnuit de frumoasă.Acolo l-au găsit şi pe auriu
-Am fost să culeg zmeură!spuse el.
-Camarazi ,,operaţiunea Puişorul auriu,, s-a încheiat!spuse Pisu
Cei trei prieteni s-au înveselit şi au început să danseze de bucurie că l-au găsit pe puişor.
Ei sunt prieteni foarte buni de atunci.
miercuri, 2 noiembrie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)