Părintele trebuie să se asigure că elevul se apucă de teme cât mai devreme posibil, când informațiile predate la școală sunt încă proaspete în mintea lui. Nu trebuie să uităm că, pe măsură ce trece timpul copilul devine mai obosit, se apropie ora de culcare etc. Este utilă stabilirea unor limite – cum este, spre exemplu, regula bunicii (Grandma’s Rule) care spune că „tortul se mănâncă după ce copilul a terminat supa”. Copilul dorește să vadă un film la televizor, să se joace pe computer, să iasă cu prietenii etc. Toate acestea sunt elemente motivante care să asigure realizarea în bune condițiuni a temelor pentru acasă. Majoritatea părinților știu această regulă, dar puțini o aplică. De obicei părintele cedează și își lasă copilul să amâne momentul în care se apucă de teme (din oboseală, din faptul că micuțul aplică un mic șantaj emoțional asupra părintelui etc.)
Care este locul în care trebuie să se desfășoare temele?
Fiul/fiica dumneavoastră trebuie să învețe să-și construiască un mediu favorabil învățării, să își dezvolte puterea de concentrare, să își facă un obicei din a rezolva temele (ideea de obișnuință este foarte utilă, copilul o să ajungă să considere firesc momentul în care venind de la școală se apucă de rezolvarea temelor, nu o să mai încerce să amâne momentul).
Durata în timp a rezolvării temelor este un alt aspect esențial. Există riscul ca micuțul să stea prea mult timp încercând să rezolve temele (fie că nu reușește, fie că are perioade de timp în care nu le rezolvă deși stă cu caietele în față). Este bine ca părintele să încerce să urmărească care este durata medie a timpului care îi este necesar copilului ca să rezolve temele și să stabilească, împreună cu acesta, care sunt limitele de timp necesare. Folosirea unor factori motivatori (așa cum am expus mai devreme) sprijină încadrarea în limitele convenite. La un singur aspect trebuie să fie părintele atent când pune în practică o astfel de metodă: tendința copilului de a acționa superficial, de a rezolva „repede” temele pentru ca apoi să spună „Gata!” și să încerce să treacă la activitățile motivatoare. Dar dacă părintele este ferm de la început și copilul își dă seama că rezolvarea superficială a temelor mai mult îl încurcă decât îl ajută în obținerea recompenselor, problema o să se rezolve de la sine.
În sfârșit, gradul de supraveghere este un alt aspect de care trebuie să se țină seama. O supraveghere foarte strictă o să îl pună pe copil în situația de a-și rezolva cu succes temele, dar o să îi diminueze gradul de autonomie. O supraveghere foarte relaxată (sau inexistentă!) conduce la tendința copilului de a rezolva superficial sau de a evita efectuarea temelor. Părintele trebuie să găsească acel echilibru care să conducă și la un grad de autonomie ridicat, dar și la rezolvarea în bune condiții, zi de zi, a temelor pentru acasă.
Sursa:performante.ro
