Amintiri...

,,Ultimul clopoţel” – curs festiv

Dragii mei elevi, copilăria este o lume minunată, duioasă, dulce şi lină. Aşa cum primăvara este cel mai îndrăgit anotimp al anului, la fel şi copilăria este cea mai frumoasă perioadă din viaţa fiecărui om de pe pământ. Aşa cum în picătura de rouă străluceşte tot cerul, la fel fiecare clipă a copilăriei reflectă întregul univers, cu bucurii şi tristeţi. În copilăriese poate întâmpla orice: plângem de mai multe ori în aceeaşi zi, ne supărăm şi iertăm repede, suntem singuri şi totodată cu toată lumea, credem în magie. O parte din copilărie este la şcoală, alături de colegi, alături de doamna învăţătoare, mama familiei clasei, ce retrăieşte alături de elevii ei minunatele clipe ale copilăriei şi îi ajută pe aceştia să ajungă în lumea celor mari. Am încercat şi am reuşit să facem ca această ,,călătorie” de patru ani împreună să fie cât mai plăcută, interesantă şi benefică, astfel încât să trezească peste ani, în muntea şi sufletul elevilor mei, amintiri plăcute. Vreau să cred că trecerea timpului va face să rodească ce aveţi bun şi curat în voi, ca oamenii vor vedea întâi calităţile voastre şi cei ce vor zidi mai departe, la formarea voastră, vă vor sprijini ca să vi le puneţi în valoare. Vă mulţumesc, dragi părinţi, pentru că aţi avut credinţa că voi şlefui cu grijă ,,comoara” pe care mi-ati încredinţat-o: copiii dumneavoastră. În acest moment al despărţirii, vă doresc din suflet mult succes, să vă bucuraţi de tot ce este frumos şi bun în viaţă, să treceţi cu bine peste greutăţile cu care viaţa vă va încerca şi să învîţaţi din lecţiile pe care ea, viaţa, vi le va da. Îndrăznesc să Îl rog pe Dumnezeu să poarte de grijă copiilor mei, să Îi iubească şi să Îi ferească de tot ce nu le este de folos. Vreau să vă asigur, dragii mei, că veţi rămâne în inima mea. Drum bun, copiii mei!   Iată-ne ajunși la finalul drumului pe care l-am avut de parcurs împreună…A fost o călătorie fascinantă spre mintea și sufletul fiecăruia dintre voi, cu satisfacții și neîmpliniri, cu bucurii și tristeți, cu surprise plăcute și mai puțin plăcute, cu emoții multe…Un drum inițiatic care sper să fi sădit în voi semințele curiozității, ale nevoii de explorare și descoperire, ale dorinței de a fi în fiecare zi mai bun.   Cred că am reușit să las un pic din sufletul meu în fiecare dintre voi și sper să vă amintiți cu drag de clipele petrecute împreună. Toate experiențele prin care am trecut ne-au făcut mai buni, mai puternici, mai toleranți, mai speciali. Am încercat să vă transmit dragostea de carte, de oameni, de frumos, de bine, de natură, de Dumnezeu, să vă conving să nu judecăți cartea după copertă și nici omul după haină, să vă demonstrez că împreună e mai bine și că fiecare este unic, special și are multe de oferit celorlalți, dar și de învățat de la aceștia, că într-o mare familie.   Aș vrea să nu uitați să visați, să nu renunțați la scopul propus de la primul obstacol, să vă ascultați inima și să vă faceți părinții, bunicii si pe toți cei dragi, mândri de voi…Dar cel mai important este ca voi să fiți mândri de realizările voastre, împăcați cu alegerile făcute, convinși că ați făcut tot ce v-a stat în putere pentru a reuși, că ați fost corecți, inimoși și buni! Ascultați-va părinții, bunicii, respectați-i, nu uitați că ei vă iubesc necondiționat și vă doresc doar binele. Nu uitați să le mulțumiți pentru toate sacrificiile făcute pentru voi (sunt sigură că nu au fost puține), așa cum și eu le mulțumesc pentru încrederea și sprijinul acordate, pentru interesul, receptivitatea și implicarea de care au dat dovadă, pentru că au acceptat să fim o echipă, o familie extinsă, pentru că i-am simțit aproape, alături de mine și de voi. Și, că în orice familie, au mai existat dezacorduri, nemulțumiri, probleme, pe care sper că am reușit să le rezolvăm, să le depășim, pentru a putea încheia “parteneriatul” cu bine, fără regret și cu sufletul împăcat.   “Viata este o călătorie, nu o destinație!” (Ralph Waldo Emerson), este important ce facem de-a lungul drumului, experiențele prin care trecem, hotărârile pe care le luăm, oamenii care devenim, și mai puțin contează unde ajungem. Omul este suma faptelor sale – fiți oameni buni, generoși, toleranți, optimiști pentru a putea acumula cât mai multe experiențe pozitive și pentru a aduce o schimbare în bine în lume. Lunga voastră călătorie prin viață este de-abia la început…Este un privilegiu și o binecuvântare să pot fi parte a acestui drum și sper că acest început să fie un start bun în maratornul vieții.   Mi-am dorit să vă învăț să gândiți cu inima, să nu puneți la suflet toate răutățile lumii, să va ridicați atunci când ați căzut, să învățați din greșeli și sa fiți niște luptători! “Gloria nu este a celor neînvinși, ci a celor care se ridică după fiecare lovitură!” (proverb chinezesc). Multumesc, copiii mei, pentru momentele speciale petrecute împreună, pentru surprizele făcute, pentru ca m-ați lăsat să intru în mintea si în sufletul vostru, pentru că am copilărit alături de voi, am râs, am plâns, ne-am susținut, ne-am încurajat, ne-am jucat, am descoperit, am învățat, am evoluat!”.   Chiar dacă drumurile noastre se vor despărți, veți rămâne mereu “copiii mei” și întotdeauna ușa mea va fi deschisă pentru voi, ori de câte ori veți vrea un sfat, o vorbă bună, o încurajare, un cuvânt de apreciere, un umăr pe care să plângeți….   Vă îmbrățișez cu drag,   Professor, părinte, prieten, Confident, coleg, copil,

Om…